| Corneliu Florea |
CORNELIU FLOREA este un pen name format din prenumele parintilor
mei, Cornelia si Florea, in semn de recunostinta si pretuire, in memoria LOR
In acte si societate sunt cunoscut sub numele de PADEANU DUMITRU .
M-am nascut la Timisoara in 5 Ianuarie 1939. Am devenit medic in 1963. Am profesat continuu pina in
1980, cind am plecat din ROMANIA. Am stat in lagarul de refugiati din Traiskirchen - AUSTRIA pina cind
CANADA mi-a acceptat cererea de imigrare. Dar nu mi-a recunoscut exprienta medicala de 17 ani,
specialitatea sau valoarea diplomei de medic. Am luat totul, totul de la inceput, devenind si medic
canadian.
Nu am scris nimic in ROMANIA. Am inceput sa scriu si sa public in strainatate. Scriu si public numai
pentru cititorii de Limba Romana. Nu scriu din inspiratie sau talent, scriu din nemultumire si revolta. Nu
scriu frumos dar scriu liber !! Am publicat articole, foiletoane, pamflete, eseuri, jurnale, note de observatie
si calatorii.
Nu am scris si nici nu scriu ca performanta literara. Sunt autonom. Scriu pentru o categorie restrinsa de
cititori romani, pentru cei inzestrati cu libertate intrinseca a cugetului si-a mintii, pentru cei ce iubesc si se
daruiesc, dupa puteri, dezinteresati obarsiei si vetrei romanesti. Pentru acestia am scris si publicat :
Jurnal de lagar liber - 1987 - Editura Nord din Danemarca
Constitutia de la 29 Februarie - 1988 - in Observatorul Munchenez
Cine tulbura linistea Transilvaniei - 1990 - Editura Lumina din Oradea
Afacerea Holocaustului - 1991 - Editura Lumina din Oradea
Jurnal pe frunze de artar - 1993 - Editura Lumina din Oradea
Note de pe drumurile lumii - 1995 - Editura Lumina din Oradea
Coloana Infinita si totemurile canadiene - 1997 - Editura Lumina din Oradea
Semnale semenilor mei - 1999 - Editura Lumina din Oradea
Vremuri anti - romanesti - 2001 - Editura Aletheia din Bistrita
Jurnalul unui medic - primul volum - 2002 - Editura Aletheia din Bistrita
Libertatea de a iubi adevarul - 2004 - Editura Aletheia din Bistrita
fiecare cu america lui - 2005 - Editura Aletheia din Bistrita
( Titlul este cu litere mici si cartea a disparut cind a fost expediata prin posta romana )
- 2 -
DIN 1991 PUBLIC O MICA REVISTA DE CRITICA SOCIALA
J U R N A L L I B E R
Cind m-am hotarit, sa scriu, editez si sa raspindesc, de unul singur, aceasta mica
si originala revista de critica sociala, am luat exemplul acelor romani din strainatate,
sositi inaintea mea, care s-au dedicat absolut voluntar cu energia vietii lor, cu mult suflet si minte
Romaniei si Romanitatii pentru dreptatea si libertatea lor.
JURNAL LIBER imi reprezinta personalitatea si vointa. Este donatia mea de
dragoste si respect Tarii si Neamului Meu Romanesc , este revolta si dispretul meu fata de toti care
hulesc din dusmanie si acuza pe nedrept acest neam atit de mult inzestrat cu omenie crestineasca, cu
suflet si intelegere, cu prea multa rabdare la nedreptatile care I se fac. Este omagiul si consideratia mea
fata de conationalii mei, care in decursul vietii lor
simt in intrinsecul fiintei lor ca trebuie sa daruiasca ceva bun , frumos si valoros fiintei nationale. Prin
acest jurnal pot critica cu argumente, inculpa cu dovezi pe toti aceia, care din stupiditate, malignitate sau
egocentrism exacerbat, aduc daune grele Romaniei.
JURNAL LIBER la inceput aparea odata cu fiecare anotimp: Primavara, Vara, Toamna si Iarna. De la un
timp apare mai rar, dar a ramas un jurnal al anotimpurilor. Tot de la inceput isi pastreaza formatul si
numarul de pagini. Coperta este simpla si poarta acelasi motto ca al universitatii americane “Johns
Hopkins”: Veritas vos liberabit adica adevarul te face liber, te elibereaza. Intre timp am aflat la ce te poti
astepta cind spui adevarul: Veritas odium parit sau adevarul naste ura. Romanii spun: “Prin adevar iti faci
vrajmasi” si asta simt de mult ! Pentru a ma apara, cit de cit, de tot felul de vrajmasi scriu de sub umbrela
Articolului 19 al Declaratieii Universale ONU a Drepturilor Omului, care inca este in vigoare legala si
trebuie respectat !!
JURNAL LIBER trebuie sa fie absolut liber fiindca numai asa pot sa-mi etalez libertatea gindirii. Este si
absolut gratuit, lasindu-mi mie intreaga libertate cui sa-l trimit
Cel care-l primeste, om liber ca mine, poate sa-l accepte sau nu, sa-l citeasca sau nu, dar nu poate ridica
obiectii si pretentii, pentru ca nu contribuie cu nimic la EL !!
Corneliu Florea , 11 Trowbridge Bay , Winnipeg , R2N 2V9 , Canada
La începutul acestei toamne, colecţia Bibliotecii Municipale “Bogdan Petriceicu Hasdeu” s-a completat cu o donaţie mai puţin
obişnuită. La prima vedere, nimic deosebit nu tăinuieşte această donaţie: trei cărţi româneşti, editate în România, în limba română,
puteau constitui o surpriză pînă la 1989, nu şi în zilele noastre. Dacă însă e să studiem mai atent aceste tipărituri, dacă vom căuta
să aflăm cine e autorul lor, respectiv, al donaţiei…
Corneliu Florea este medic şi e un medic foarte bun. Şi-a dovedit pregătirea foarte temeinică, dar şi darul de a alina durerile
omeneşti mai întîi de-a lungul a 17 ani, practicînd meseria în spitale şi policlinici din Timişoara, Maramureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud.
După ce părăseşte România (nu România ca patrie a strămoşilor, ci ţara aceea infernală, în care se experimenta un comunism de
coşmar, de factură rusească), a trebuit s-o ia din nou de la capăt ca, în cele din urmă, să fie, de două decenii deja, împreună cu
soţia, dna Ica Pădeanu, poate cei mai solicitaţi, mai apreciaţi medici în oraşul Winnipeg din Canada. De altfel, numele adevărat al
autorului-donator este Dumitru Pădeanu, Corneliu Florea fiind un pseudonim format de la prenumele părinţilor, Corneliu şi Florea,
în semn de pioasă amintire despre cei ce l-au adus pe lume.
Se pare că tocmai acolo, peste Ocean, a simţit Corneliu Florea cel mai puternic fascinaţia cuvîntului scris. Astfel un medic a devenit
scriitor, dar un nou cetăţean al Canadei a rămas pentru totdeauna român! Greu de spus ce este primordial în această tentaţie de a
scrie a lui C. Florea - iubirea de graiul matern sau poate, totuşi, dorinţa de a spune unor lucruri pe nume. Fără a înlătura dilema în
faţa căreia ne aflăm, autorul face o curioasă precizare, într-o nota biografică din ultima sa carte, Jurnalul unui medic (I): „Scriu şi
public numai pentru cititorii de Limbă Română. Nu scriu din inspiraţie sau talent, scriu din nemulţumire şi revoltă. Nu scriu frumos,
dar scriu liber!”
Îmi permit să-l contrazic pe dl Corneliu Florea: cărţile d-sale, aproape zece la număr, sînt scrise cu inspiraţie, cu har, cu vădite
calităţi de narator şi fin observator al mersului lucrurilor, scurgerii timpului şi, bineînţeles, al comportamentului uman. Am aflat că
primul cititor şi primul redactor al scrierilor lui C. Florea e chiar soţia, dna Ica Pădeanu. Este, neîndoios, o „lectoriţă” deosebit de
atentă, dar şi harnică, şi cu un simţ mai aparte al datoriei de consoartă: nu e defel simplu să te împarţi, într-o ţară cum e Canada,
între munca de bază, cu pacienţii, între familie (un fiu cu două facultăţi, ajuns şi el medic, o noră şi trei nepoţei!) şi bunăvoinţa de a-
ţi ajuta soţul în realizarea unor proiecte ce nu au nimic în comun cu pragmatismul acestei lumi!
„Scriu pentru o categorie restrînsă de cititori români, pentru cei înzestraţi cu libertatea intrinsecă a cugetului şi a minţii, pentru cei ce
îşi iubesc curajos obîrşia vetrei româneşti şi se dăruiesc după puteri, dezinteresaţi”, se mai confesează C. Florea. Ca un vechi şi
fidel cititor al cărţilor medicului-scriitor Corneliu Florea, „spun şi mărturisesc”: tot ce a ieşit de sub pana d-sale merită a fi citit cu
atenţie, căci autorul ne oferă nu numai nişte naraţiuni impresionante, tulburătoare, dar ne face şi să reflectăm mai adînc asupra
multor lucruri, fapte, evenimente, personalităţi etc. care doar la prima vedere sînt puţin semnificative. Bibliografia canadianului
nostru este destul de bogată, încît are de unde alege oricine: Jurnal de lagăr liber (1987, cu alte două ediţii ulterioare), Cine tulbură
liniştea Transilvaniei (1990), Afacerea Holocaustului (1991), Jurnal pe frunze de arţar (1993, 1999 – amintim că arţarul e un simbol
al Canadei, frunza acestui arbore poate fi văzută pe stema ţării), Note de pe drumurile lumii (1995), Coloana Infinită şi totemurile
canadiene (1997), Semnale semenilor mei (1999), Vremuri antiromâneşti (2001), Jurnalul unui medic, vol. 1 (2002). Cîte trei din
cele mai recente volume ale sale autorul le-a donat unor personalităţi şi unor instituţii culturale de la Chişinău, inclusiv BM „B. P.
Hasdeu”. Mulţumindu-i din suflet, mai precizăm că dl Corneliu Florea editează o revistă trimestrială, Jurnal Liber, care ar face cinste
oricărei secţii de manuscrise: în această publicaţie strict personală editorul publică articole şi eseuri de acută actualitate, pe care le
include ulterior în cărţi.
Citind cărţile lui Corneliu Florea, vom înmulţi rîndurile persoanelor din acea „categorie restrînsă de cititori... înzestraţi cu libertatea
cugetului.... care-şi iubesc obîrşia”. Şi frumoasa, scumpa noastră limbă română, am adăuga noi. Aflîndu-se mai bine de două
decenii peste Ocean, medicul-scriitor Corneliu Florea ne dă un exemplu edificator de cum să-ţi iubeşti limba şi patria, oricare ar fi
împrejurările şi timpurile.
