| Herman Victorov |
developed an important modification in the Hard Capsule Machine, converting the dipping system from 5
bar to 6 bar, thus increasing the machine output by 30%.
1983
Herman Victorov - Director of Engineering at Capsule Technology International Ltd. in Windsor, Ontario
Canada - designed and developed a hydraulic transferring system to the pinbars, which allowed the Hard
Capsule Machine to increase the speed and the output to 52,000 capsules per hour.
1984
Herman Victorov assembled a team of engineers and technicians and established a company in
Windsor, Ontario, Canada "Multi-Motion Engineering Inc.". The goal of the team was to redesign the entire
Hard Capsule Machine using innovative technical solutions.
1985
"Multi-Motion Engineering Inc." was purchased by Cherry-Burrell USA, a Division of AMCA International and
the name of the company was changed to Cherry-Burrell Canada. The company started to manufacture
the Model 87 Hydraulic Hard Capsule Machine, superior to the mechanical machines available at that
time.
1988
Herman Victorov formed Technophar Equipment and Service Limited, evolved from the Canadian division
of Cherry Burrell. Design of new version of the Hard Capsule Machine began and preparation for Turn-Key
projects commenced.
1991
Technophar retrofitted 2 R. P. Scherer Hard Capsule Machines, from 2-deck to 3-deck operation and built
the first brand new Tri-Deck machine for Indonesia.
1992
Technophar started its first Turn-Key project for a 4-Hard Capsule Machine operation in Romania
1994
Technophar built a new version of Tri-Deck Hard Capsule Machine for Korea.
1994
Technophar begins the design of the first Soft Gelatin Encapsulation Machine to be manufactured in
Canada.
1995
Technophar built the first Two-Deck Elongated Hard Capsule Machine for Zhuji, China.
1995
Technophar displays its soft gelatin encapsulator line at the Interphex West Pharmaceutical Trade Show.
Design begins on Technophar's new research and development, training and manufacturing facility.
1996
The SGM-1000 (6"x4" die roll) is put into full production in the facility of a major health and nutritional
encapsulator. The new research and development, training and manufacturing facility is completed.
1997
Technophar started its own capsule making facility, Gelcell, in Windsor, Ont. Canada.
1998
Technophar built its first Hard Capsule Machine, for cellulose, for Colombia.
1998
The SGM-1010 (7.25"x4" die roll) and TD8 dryer is put into production and increases productivity by
25-30% depending upon capsule size.
1999
Pinbars manufacturing started in Micron, Romania, one of Technophar's operation.
2000
The SGM612 (12"x6" die roll) and TD-2000 dryer is started by engineering to have the latest state of art soft
capsule machine with motion control (stepper and servo motor drives).
2001 First two Soft Gelatin Capsule Machines, for laboratory operations, built for USA.
2003 Technophar built the first Tri-Deck Hard Capsule Machine, with servomotors, for Shionogi, Japan.
2003 Technophar built the first Soft Gelatin Capsule Machine Model SGM610.
2003 Technophar moves its headquarters into a brand new building in Tecumseh, Ont. Canada (Oct-Nov).
2004 Technophar designed and built the first Double Deck Tumbler Dryers with 20, 24 and 36 baskets.
2005 Technophar designed and built the first two Hard Gelatin Capsule Machines - 9 bar dipping with two
sets of automatics for Shionogi Spain.
Today, Technophar's people remain innovative with our design, engineering and manufacturing skills
which are recognized worldwide. Their extensive experience in the industry has given Technophar
strength and credibility in the global marketplace.
Nu exagerez şi nu greşesc deloc: Oraşul Windsor, din provincia canadianã Ontario , supranumit şi
„Oraşul Trandafirilor”, a fost aşezat pe harta României pe data de 10 iunie, Ano Domini 2006. Nu pe
partea vizibilã a ei, ci undeva pe harta sufletelor noastre de rãtãciţi prin lumea largã. Fizic, oraşul Windsor
este cea mai sudicã aşezare a Canadei şi cel mai important loc de trecere spre Statele Unite. Un pod
care, parcã, se ridicã spre cer, numit Ambasador Bridge, un tunel: Detroit-Windsor Tunnel, o linie de
feriboturi pentru camioane şi un alt tunel pentru trenuri (Michigan Central Railway Tunnel) leagã Canada
de USA, separate de râul (fluviul !?) Detroit. Este locul pe unde se trece în cea mai mare vitezã, pe
autoruta 401, spre superba metropolã americanã Detroit, statul Michigan, şi de acolo, mai departe, înspre
inima fierbinte a continentului-ţarã. Oraşul Windsor are peste 300.000 de locuitori, dintre care, am aflat,
între 8.000 – 10.000 sunt de origine românã, iar în statul Michigan, respirã între 50 şi 60 de mii de suflete.
În Canada şi SUA mai existã în jur de 36 de localitãţi cu popularul nume Windsor. Se pune, firesc,
întrebarea: de ce în cursul zilei de 10 iunie românilor din Windsorul ontarian, altor localnici, li s-au
adãugat alte sute de români veniţi din Montreal, Toronto, Hamilton sau London?
Vã rãspund de la faţa locului, dragi cititori din România şi de pretutindeni. La data amintitã, românii-
canadieni au trãit în Oraşul Trandafirilor un eveniment unic, care le va rãmâne veşnic întipãrit în suflete:
dezvelirea unui bust al lui Mihai Eminescu, în faţa Catedralei Ortodoxe Române „Sf. Gheorghe”. Dupã cele
douã statui ale Luceafãrului înãlţate la Hamilton (Câmpul Românesc) şi Montreal (în Piaţa României),
aceasta este a treia statuie a lui Eminescu în Canada. Împreunã cu poetul George Filip am strãbãtut
câteva sute bune de mile pânã la Windsor, ca sã putem spune, acum, cu mândrie cã ne numãrãm printre
fericiţii români care au avut ocazia sã fie de faţã la înãlţarea pe verticalã a statuii Poetului în Piaţa
României din Montreal, dar şi la acest eveniment cultural de excepţie, invitaţi de Doamna Dr. Striana
Victorov şi de Domnul Herman Victorov, iniţiatorii şi sponsorii acţiunii de suflet «Eminescu al nostru». Ce
frumos sunã aceste cuvinte dulci, la mii de kilometrii distanţã de pãmântul românesc!
Voi încerca, iubiţi cititori, sã va aduc lângã noi, pentru câteva clipe, în acest minunat oraş încãrcat de
flori. Iatã, pe scurt, cum s-a desfãşurat festivitatea:
Dupã prezentarea fãcutã Poetului şi sãrbãtorii la care luam parte de cãtre frumoasa şi inimoasa
doamnã Mihaela Ignat, o româncã stabilitã la Windsor, dar care nu şi-a uitat ţara de baştinã, a urmat
dezvelirea statuii de cãtre doamna doctor Steriana Victorov.
Sfinţirea statuii s-a sãvârşit de Înalt Prea Sfinţitul Pãrinte Arhiepiscop Nicolae, venit special pentru
eveniment, şi de preotul ortodox paroh George Sãndulescu. Bustul în bronz al genialului bard român a
fost creat la Bucureşti de sculptorul Aurel Contraş, autorul unei alte asemenea lucrãri expusã la Bistriţa
Nãsãud, reprezentând-o pe Veronica Micle, marea iubire a poetului nostru naţional. Pe soclul statuii,
frumoasã inspiraţie, s-a aşezat o placa de bronz, cu o strofã atât de cunoscutã nouã din „La steaua”, spre
cunoaşterea şi învãţarea ei şi de cãtre trecãtorii anglofoni sau de alte naţii prin faţa Catedralei româneşti.
Varianta în englezã aparţine cunoscutului traducãtor Adrian George Sãhlean, invitat de onoare, sosit de la
Boston.
„La steaua care-a rãsãrit
E-o cale atât de lungã
Cã mii de ani i-au trebuit
Luminii sã ne-ajungã.”
(La steaua)
„Tis such a long way to the star
Rising above our shore
It tooks its light to come so far
Thousands of years and more”
(Unto the Star)
Dupã sfinţire, a vorbit, în englezã, Jack Young, preşedintele comitetului parohial, dupã care a urmat un
select program artistic. Un minunat grup de copii, îmbrãcaţi în costume naţionale din diverse zone ale
României, unii cu accent englezesc, au recitat un poem al lui Marin Sorescu dedicat lui Eminescu, apoi
din versurile nemuritoare ale Poetului omagiat: Doina, Sara pe deal, Ce te legeni, ªi dacã, Somnoroase
pãsãrele şi Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie.
Adrian George Sãhlean, doctorand în Psihanalizã şi absolvent de filologie al Universitãţii din Bucureşti,
a recitat, superb, în românã şi englezã, „La Steua”, a relatat coincidenţe interesante între anumite nume şi
eveniment, a vorbit despre urmaşii lui Eminescu şi despre un proiect interesant spre cunoaşterea poeziei
româneşti în America. Ultima realizare a acestui mare iubitor al lui Eminescu este o minunatã selecţie de
poeme, reunite sub titlul: „Eternal Longing, Impossible Love” („Eternul Dor, Imposibila Iubire”).
Un moment special al acestei impresionante reuniuni omagiale l-a realizat poetul George Filip, care,
într-o vervã deosebitã a vorbit despre Eminescu şi a recitat poeme dedicate Sfântului Limbii Române,
scrise şi publicate de-a lungul anilor, plus unele create special pentru eveniment. Fãrã discuţie, George
Filip, cel mai iubit poet contemporan din Canada , a fost unul din eroii zilei. Emoţionat pânã la lacrimi,
marele iubitor de arte frumoase şi poezie, domnul Herman Victorov l-a îmbrãţişat şi sãrutat pe Poet, în
aplauzele numeroasei audienţe.
A fost o mare onoare pentru autorul acestor rânduri ca, din partea Asociaţiei Scriitorilor Români din
Canada, în calitate de preşedinte a acesteia, sã înmânez diploma de Membru de Onoare al Asociaţiei
distinsului nostru amfitrion, domnului Herman Victorov, inventator şi prosper om de afaceri. Domnia sa, în
final, ne-a vorbit cu înţelepciune, pasiune şi dragoste, cu o voce impunãtoare, ca a unui actor profesionist.
În primul rând, i-a mulţumit soţiei sale, distinsa Doamnã Dr. Striana Victorov (olteancã, nãscutã la Turnu
Severin, care a urmat cursurile liceale la Craiova) cu care a pus la cale aceastã minunatã sãrbãtoare a
românilor nu numai din Windsor, ci din toatã lumea. A mulţumit cãlduros tuturor celor care s-au implicat în
acţiune,doamnelor Liliana Niţã, Melania Popescu, Mihaela Ignat şi domnului Eugen Dinescu, tuturor celor
prezenţi. Apoi, are citat superb fragmente din „Scrisoarea III”, de Mihai Eminescu. Dupã programul artistic,
a urmat un cocktail îmbelşugat în sala socialã a Catedralei „Sf. Gheorghe”.
Ziua de 10 iunie 2006, aflatã în preajma comemorãrii a 117 ani de la înãlţarea între sfinţi al Eminescului
nostru, va rãmâne veşnic întipãritã în memoria poporului de la Dunãre şi Carpaţi, a românilor de
pretutindeni. Oricãrui român risipit prin lume şi trecãtor prin oraşul Windsor, statuia„veşnicului tânãr şi
ferice” Mihai Eminescu îi va lumina gândurile şi, totodatã, îi va uşura dorurile de «Ţara noastrã din
lacrimã».
