Destinul trece; Cartea rămâne
articol semnat de Ionela Manolescu
Captatio benevolensis
Anul două mii sase fiind pe sfârşite, pot spune că el a fost pentru mine cel mai bogat ca producţie de carte. Atât
cantitativ cât şi calitativ. Constat că Informatica a contribuit eficient la câştigarea autonomiei mele de publicistă. Prin
această minune a secolului, am putut să înbin cartea bună cu cartea frumoasă, apoi să scot la lumină în timp record trei
lucrări ample şi însfârşit să-mi văd ultimile două titluri cotate de experţi la rubrica de cartea rară. Voi alege dintre acestea
un singur exemplu, o cartea ce se potriveşte de minune cu ajunul Crăciunului ; cartea « Urşilor », intitulată : (fr.) «L e s H y
b e r n a u t e s », pe care o voi prezenta mai încolo pe larg. Trebue totuşi să menţionez măcar în treacăt pe celelalte
două, urmând să le prezint pe larg şi pe acestea, într-un alt număr al revistei D e s t i n e. Prima dintre aceste două fiind
«Eminesco pour toujours », comentat şi tradus în versuri, din limba română în franceză. Carte pe care am prezentat-o de
altfel sumar, în cuvântarea ţinută de mine cu prilejul inaugurării Romfest a parcului de la Montreal închinat României.
Despre această carte mai am încă ceva de spus şi de scris, aşa că o voi face după cum am promis. Ultimul titlu ce îmi
rămâne de prezentat pe viitor, va fi cel al cărţii publicate recent ca preambul, la suita în curs de a fi publicată- I.M.:
«Villon/Le Pet au Deable/ I - IV»). Am editatat acest compendium purtând titlul specfic de «Exemplum», sub titlul global
«Le Pet au Deable de Villon». Această carte constitue summum-ul contribuţiei mele de până acum la decodarea
ermetismului lui FrançoisVillon.
Bilanţ numeric
În decurs de numai trei ani adică din 2004 până în 2006 inclusiv, am redactat, ilustrat şi publicat cele trei titluri
menţionate şi care corespund celor mai importante cărţi din cariera mea literară. Ele acoperă şapte volume totalizând un
număr de 755 pagini de mare format (8:1/2 X 11). Drept e că am muncit mult la ele, dar asta nu mai contează, faţă cu
recordul atins. Unul tehnic, marcând un salt - atât cantitativ cât şi calitativ. Vorba e c-am scos nişte cărţi despre care se va
vorbi. Mi-am atins oare ţelul? Nu mă pot încă pronunţa. Ştiu doar că am dat acum întreaga mea măsură. Dar cu ce m-am
ales ? Se întreabă unii. Să le răspundă ceilalţi, citindu-mi. cărţile.
Şi acum descreţiţi-vă frunţile căci intră Urşii în scenă….
« L e s H y b e r n a u t e s » în spaţiu
I-am conceput întâi ca pe nişte personagii în trei dimensiuni, având în fruntea lor pe cei doi urşi de colecţie... (fr.«
arctophillee »). Ei doi vor fi protagoniştii cărţilor mele. Cel care a venit primul pe lume pe vremea lui Gagarin, a cucerit
inimi şi spaţiu dealungul anilor, fiind totodată şi creaţia mea capitală în materie de jucării, anume Bouznou l’Ours. Lui
Bouznou i-a urmat o întreagă menajerie. În creaţia de sculptură textilă animalieră eram inbatabilă. Capete luminate se
plecau cu zâmbet şi admiraţie în faţa « Jucăriilor » mele. În vremea asta eu le înălţam versuri ancreontice. Căzusem oare
în mintea copiilor ? Nicidecum, din moment ce mi le preţuiau atât, ori le adoptau ca mascote - un Sergiu Celibidache ;
un George Călinescu ; un Valentin Lipatti; o Adina Nanu; un Titi Comărnescu; o Sanda Racovitza; un Ion Frunzetti?
Deprinsesem meşteşugul acesta direct de la marii Steiff şi Shuco, prin tiparele lor brevetate. Le-am avut pe mână ca artistă
creatoare, angajată şi ca consultant, când îmi revenea sarcina de a le revizui şi corecta, spre a putea să restaurez - pornind
de la tipare - acel prototip de Urs tradiţional, ce se deformase în cursul procesului de producţie, prin modificări şi
simplificări neavenite.. Postul de «ursăreasă » l-am obţinut printr-un concurs pe ţară! De ce tocmai eu? Pentru că iubeam şi
cunoşteam animalele ca pe mine însămi! Faptul acesta răsbătea şi prin cârpa din care modelam acele animale
însufleţindu-le totodată în cartea ce le-o destinam. Până una alta îmi cautam şi un loc sub soare. Între timp am plimbat
Ursul, cum s-ar zice , pe meridianele lumii, urmărind sborul gâştelor sălbatece.
Animale din plus, ca la carte
Dintre acestea voi alege ca ilustraţii de carte următoarele piese de vârf : Moaka (fr. :la Guenon ) ; Pithèque (l’Hominidé-
Paperassier ) ; Mademoiselle de Scudéry ( l’Ourse de glace) dar în primul rând pe neîntrecutul Bouznou ( fr.:l’ Ours Poète et
Marchand de Sable). Concomitent cu succesul expoziţional repurtat cu aceştia la Bucureşti , Paris şi Montreal, m-am
dedicat cărţii ca scriitoare francofonă, împământenindu-mă, cu tot cu Bouznou, aici în Canada, la Montreal- Québec şi
făcându-le loc şi celorlalte creaturi în
paginile cărţilor mele.
Limba franceză şi eu
Pe vremea de care vorbesc, eu eram singura scriitoare canadiană de altă origine ca Naţiunile Fondatoare, care scriam şi
publicam numai în limba franceză. Astăzi suntem mai multe cu aceaşi meteahnă, dar pe atunci eram privită cruciş.
Încrucişarea nu m-a clintit, căci ea mă privea de la dreapta la stânga, şi vice-versa. Expansiunea modului meu de
exprimare însă mă avantajează şi mă scoate din singularitate. Puiul de lebădă s-a făcut mare. Pot aşadar să scriu şi eu pe
româneşte, nu-i aşa? Atunci de ce o fac tocmai acum, când franceza urcă şi urcă şi revine tot mai mult la ordinea zilei?
Am presimţit eu asta din vreme când Urşii mei şi-au dat arama pe faţă. Totuşi veţi recunoaşte că am avut dreptate. Vedeţi
prea bine că nimeni pe lume nu a servit mai bine limba română ca mine, scriind şi publicând numait în limba franceză.
Poate acum careva să mă contrazică?!
Istoricul conceptului
Mai înainte de toate am creeat şi restaurat personagiile principale, în frunte cu protagoniştii mei Bouznou şi Bouzzy. Le-am
asociat acestora pe vechii lor prieteni, atribuindu-le rolurile secundare. Ori că i-am regăsit ca atare în patrimoniul familial,
ori că i-am recreat sau înlocuit cu exemplare de colecţie descoperite pe la anticari. Concomitent cu creaţia vizuală, am
susţinut-o intens şi pe aceea literară. Am revizuit şi complectat textele parţiale, axându-le pe o schemă tematică unică.
Am desvoltat partea narativă, incluzând acele fabule, cântece şi poeme autonome, compuse pentru ei în ultima vreme.
Pe scurt, am scris o carte lungă dar plină de miez.
Câte ceva despre organizare
Concocţând acest material, l-am structurat apoi şi sub formă de scenariu. Pe acesta l-am raportat la acele imagini fixe
pe care le-am obţinut fotografiindu-i pe Hybernauţi. Iar când
conceptul a fost gata, am şi renunţat la scenariu! Dar am reţinut din el acele părţi ce aveau să constitue verigile mele de
legătură şi materia secvenţelor dramatice. Scenariul avea să mai
servească însă şi ca îndreptar al ordonării imaginilor, la înserarea lor în text. Cum nu intenţionam sa fac un film, m-am
jucat doar cu animaţia ceea ce mi-a permis să atribui Cărţii o viziune cinetică şi o valoare spectaculară. Pe măsură ce
compuneam poemele, prindeam în obiectiv şi personajele, ca şi în plină acţiune. Le asamblam pe acestea în tablouri vii,
rolurile revenind alternativ, numai vedetelor mele din mohair şi din fir de mătase. Am organizat tot în baza scenariului
iniţial, tematica poemelor, şi linia discursivă a naraţiunii.
Despre stil
Nu am aplicat scheme rigide. Nu am fabricat reţete compoziţonale. Am făcut, în spiritul unui scenariu de principiu, o Carte
– film, atîta tot. Dar fiindcă mă consider poetă, am rămas fidelă poeziei pe toate planurile de creaţie ce s-au implicat.
Cartea am scris-o, nu numai în limba franceză, ci şi în spiritul marilor clasici ai fabulei, adică într-un stil elaborat, cursiv şi
fără opinteli. Am compus-o în versuri, cu secvenţe narative de proză poetică şi cu sketchuri nedispreţuind humorul. Cartea
am scos-o ilustrată, fără a cădea în ilustrativism; într-o gamă bogată de culori, prin imagini originale punând în valoare
expresivitatea personajelor, ca şi pitorescul unor colţuri din Vechiul Montreal, văzut din unghiuri deosebite, pe care ele se
proectează..
Ilustraţia specifică de carte
Penelul nu mi-a fost deajuns în a reda ce mi-am propus. Atunci am pus o altă săgeată la arcul meu, anume Fotografia.
Iar pe aceasta am substituit-o prin reducere la absurd, unei filmări de animaţie, modulată ca printr-o regie de platou. Or, ca
să inserez imaginile în pagină, am supus tot arsenalul artistic, Măriei-sale Ordinatorul. Informatica mi-a servit astfel să duc
cartea la bun sfârşit. Este o Minune a secolului. Ea a făcut posibilă scoaterea cărţii ca atare, fără alt intermediar editorial,
ci numai prin trecerea ei de pe planul virtual al manuscrisului, pe acela concret al bunului de consum. După care nu-mi
rămînea decât să o duc la imprimerie. Dar nici acolo lucrul nu s-a executat în mod mecanic. Deşi am fost excelent
asistată, a mai trebuit să mă implic pe parcurs cu schimbări de detali şi modificări.
Aşa s-au născut « Hybernauţii ».
Descrierea cărţilor ce compun suita
« L e s H y b e r n a u t e s » este o carte cum spuneam, care va lăsa o urmă. De la bun început ea se sprijină pe o
stuctură solidă şi este amplu elaborată, atît pe plan literar cât şi pe cel vizual. Ea farmecă şi mintea, şi ochiul.
De fapt nu-i numai o carte, ci o suită. În ansamblu ea se compune din patru volume sau cărţi – albume, şi o a cincea mai
substanţială ca volum de tranziţie între cele două parţi ale suitei, Bouznografia lui Bouznou şi Bouzzygrafia lui Bouzzy.
Cărţi tot una şi una, ieşite ca dintr-o bucată. Frumos ilustrate în cinci culori. Imprimate elegant pe hârtie de lux.
Conţinutul unitar se axează pe o ficţiune a istoriei, preistoriei, şi antropologiei, filtrate prin prizma hazlie a doi urşi circari
dar raportate, cu naivitate dezarmantă, la propriile noastre trăiri omneşti. Bouznou şi Bouzzy brodează pe actualele
plăzmuiri febrile ale presei de zi cu zi, pe seama unei ambianţe de actualitate care-i ameninţă şi pe ei - şi le dă de
gândit mai mult decât nouă. Având mult timp de visare ca şi de meditaţie, prin hibernare, ei ne dedică
gânduri, soluţii şi interpretări la nivelul lor, dar nu cu mult mai fantasmagorice decât cele ale futurologilor noştri atitraţi,
vulgarizatori de ştiinţe naturale, umane şi sociale.
Cărţile Urşilor se axează pe o temă unică şi cu ramificaţii. Acţiunea se desfăşoa pe mai multe planuri, legate între ele prin
tema comună a conservării şi depoluării ambianţei fizice şi mintale în care ne este dat să trăim. O istorie sumbră pe care
numai un humor tonifiant ne ajută să o înfruntăm. Cărţile Urşilor de pildă. Ele mai au, fiecare în parte, o valoare
autonomă. Fiecare volum al suitei poate deci constitui un dar aparte în sacul lui Moş Crăciun. Pentru cei dragi, bine
înţeles, ca şi pentru sine. Pentru cel ce vibrează şi ţine mult la valorile eterne.
Nu cu nostalgie ci din luciditate şi în perspectivă. Pentru acela am scris mai cu osebire. Eu, autoarea, care aş fi după unii o
incorigibilă « fostă », legatăde trecut, scriu însă ca şi cum nimic nu se va fi schimbat în lume; trăiesc mereu în prezent şi
mă proiectez numai în viitor. Identitatea mi-e unică iar inspiraţia – autentică; luminoasă; constructivă. Am vrut ca prin
acestea să las o urmă care să-mi justifice existenţa. Mi-am propus să-i ofer cititorului o desfătare că aceea ce m-a încântat,
de cum am deschis ochii; o impresie de împlinire; o satisfacţie unică, ce mi-o dădea câte o carte dintr-o mie; pe cât de
bună, pe atâta de frumoasă.
Nutresc speranţa să nu-i dezamăgesc pe cititori, iar ei să aprecieze la justa ei valoare strădania mea. Îi mai rog pe cititori să-
şi împartă impresiilelor cu cei mai tineri cititori în devenire care îi înconjoară, dându-le să citească aceste cărţi. Aceştia
au poate nevoie de unele explicaţii de cuvinte din partea celor mari, pe marginea textului meu. Aceştia abia aşteptă să fie
scoşi din rutina lecturii obligatorii şi platitudinea intrigelor de pe console. Am scris pentru cei singuri şi bătrâni, dar nu
numai pentru ei, ci prin ei – şi pentru tineretul nostru de azi, atât de iubitor de figuri strălucitoare din cărţi fermecătoare
prin vorbe meşteşugie, ca nişte mărgăritare pe lungi fire aurite.
Indicativ bibliografic
Numele de autor :
I o n e l a M a n o l e s c o
titlul global :
« L e s H y b e r n a u t e s »
Subtitlurile celor două părţi
«La Bouznographie » şi «La Bouzzygraphie ».
Nota bene: ele nu sunt pe piaţă şi nu se găsesc prin biblioteci, ci numai la autor, prin redacţie.
Primul subtitlu de mai sus vine de la numele «poetului» prezumtiv şi autor de substituţie, pe nume B o u z n o u - l’ O u r s.
Bouznou este primul protagonist al suitei Hybernautilor mei. Bouznou coincide cu cel din ilustraţie unde se vede că a
trăit, a îmbătrânit şi asta-i şade bine,
Al doilea subtitlu de mai sus derivă de la numele ursului B o u z z y - l e – C l o n e, care coincide cu cel de al doilea
protagonist şi nu e mai puţin important ca acela. Bouzzy ar fi un şef de promoţie, un creier luminat şi un poet tot atât de
important. El e urmaşul lui Bouznou, dar încă altceva. Ursul acesta cu dublă identitate constitue o piesă rarisimă din
colecţia autoarei. Deşi îmi aparţine, el nu este opera mea. Eu l-am descoperit, identificat, achiziţionat şi restaurat numai.
Cine, când şi cum l-a făurit, vă voi spune-o la locul şi timpul cuvenit...
Atât Buznografia cât şi Buzzygrafia cuprind câte două volume sau cărţi fiecare.
L a B o u z n o g r a p h i e
Primul din cele două volume ale Bouznografiei este totodată şi prologul întregii suite de Hybernauţi. Acest prim volum se
intitulează « Les Hybernautes (1) La Bouznographie ». Autorul evocă aici la persoana întâi, trecutul ursului Bouznou, ca şi
cum el ar fi fost însuşi scriitorul. Povestea lui Bouznou se desfăşoară pe momente, începând cu venirea sa pe lume, până la
prima lui decepţie. Amintirile din copilărie ale lui Bouznou ne poartă prin Montrealul anilor ’80, când iarna hiberna ca
imigrant boem, aciuându-se în zăpadă, sus pe acoperişul clădirii din faţa parcului Lafontaine, situate pe Sherbrooke, colţ
cu Papineau, iar vara se lăfăia la grădina zoologică din acel parc, printre sirenele dresate şi căprioarele răsfăţate.
Volumul întâi al suitei Hybernauţilor (1)Bouznografia - a apărut la Montreal în tiraj restrâns, de numai 20 exemplare şi în
ediţie de autor, pe data de 2 noembrie 2005 şi numără 80 de pagini bogat ilustrate. Preţul: $ 40.00.
În continuare, Bouznografia mai numără un al 2-lea volum ce conţine 78 de pagini bogat ilustrate cu fotografii de urşi şi
de alte animale colectibile. Textul conţine poeme cu formă fixă şi poezii futuriste, cântece figurate, poezii concrete,
precum şi alte forme de performanţă prozodică. Ursul Bouznou se întrece aici pe sine ca fapte, dar şi prin lauda de sine! El
se preocupă de soarta fiinţelor nevinovate şi de adoptarea câinilor fără stăpân, ca de pildă cei de la Azilul Canin de pe
Cristofor Columb, sau cei reîntorşi la sălbăticie, fiind părăsiţi de stăpânii lor denaturaţi, ce şi-au luat tălpăşiţa, lăsându-i de
capul lor şi pe drumuri. Cu fotografii inedite ale autoarei, luate prin oraşul lui Bucur acum un deceniu. Pretul :$ 40.00
Suita Hybernauţilor (3) are şi o a doua parte, anume : (fr) La Bouzzygraphie, care numără la rândul ei două volume ( 3 .A şi
3 .B). Preţul : $ 40.00 fiecare. Aceste volume au o valoare
deosebită. Atât prin textul poetic cât şi prin ilustraţia arctofilă, la care se adaogă o valoare documentară. Căci
Bouzzygraphia prezintă în extenso pe unicul şi
nepreţuitul Bouzzy-le-Clone, urmaşul primului urs din lume, dacă nu chiar primul Teddy Bear.
Bouzzy se luptă, nu glumă, cu duşmanii bipezilor, nişte himere numerice minuscule, parazitând Informatica. Aceştia
încurcă lumea prin cei care se ţin de glume. Dar gluma se îngroaşă, atunci cănd Internautica interferează, fie şi virtual,
Hybernautica. Lăsaţi-l atunci pe Bouzzy să arate ce poate. Bouznou bătrânul nu rămâne nici el deoparte, ci se raliază lui
Bouzzy. Amândurora le stau în cale acei Viruşi informatici, Piraţi sălbateci, Roboţi galactici, în frunte cu Regina lor
barbară, pornită să violeze spaţiul Hybernautic, călare pe un Cal Troian. Flagelului acesta îi va pune stavilă armata
autodefensivă a bravilor Hybernauţi, în frunte cu viteazul Bouzzy-le-Clone, secundat de Bouznou bătrânul. Cei doi urşi
mobilizează Animalitatea antrenând-o în campania universală de apărare a Naturii. Aceasta se cutremură din încheieturi,
fiind bătută pe dinafară de Vânturi vrăjmase vrând să o facă praf şi pulbere, iar pe dinăuntru - roasă de cariile virotice şi
undele nefaste, pornite să şteargă urma frumosului, adevărului şi dreptăţii. Dar asta nu va fi! Ne vom vedea cu bine la
Salonul Cărţii din 2007. NB Pentru a-i obţine pe Hybernauti dela autoarea lor, ea vă roagă să vă adresaţi la Redacţie. Cu
mulţumiri pentru interesul pe care ni-l purtaţi, autoarea vă urează tuturora La mulţi ani 2007 şi Lectură plăcută!
Ionela Manolescu
