|
LIVIA NEMŢEANU-CHIRIACESCU
Istoric, avocat, poet, scriitor.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România,
Membră a Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada,
Diplomă acordată de Liga pentru Renaşterea Daciei
pentru excepţionala activitate literară,
Diploma Societăţii Sodalitas Ovidiana
pentru Promovarea Prestigiului Spiritualităţii Literare Româneşti În Canada.
Livia Nemţeanu-Chiriacescu şi-a început cariera publicistică la vârsta de 15 ani, elevă fiind, şi a
continuat-o până în zilele noastre, cu o certă reţinere în perioada comunistă, care i-a blocat un timp
accesul, ca şi dosarul excelent de recomandare pentru intrarea în Uniunea scriitorilor din România.
Acesta i-a fost admis abia în 1990 după căderea comunismului.
Livia Kiriacescu (Kiriacescu în actul de naştere, şi Chiriacescu adoptat de autoare pentru publicaţii) a
urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, înscriindu-se şi activând în Organizaţia Tineretului
Liberal din facultate. A manifestat o rezistenţă mută la presiunea comunistă. La cursul de Materialism
istoric şi dialectic, care avea loc în Aula Mare, ţinea deschisă pe pupitru « Viaţa lui Iisus » de François
Mauriac. La ieşirea din aulă o aştepta ameninţător grupul de studenţi comunişti propagandişti, dar
studenţii liberali au făcut cerc în jurul ei, ajutând-o să scape afară din incinta facultăţii. Incidentul s-a
soldat cu excluderea din facultate ca “duşman al poporului” (cea mai gravă acuzaţie politică) şi afişarea
faptului pe un mare panou pe culoarele facultăţii. S-a înscris imediat la alt examen de admitere sub alt
nume (intervenise prima căsătorie cu Gil Mănescu) la Institutul de Arhivistică, Bibliologie şi Muzeografie
care, considerat burghezo-moşieresc (9 studenţi cu 11 profesori) a fost desfiinţat şi transferat la
Facultatea de Istorie ca Secţia Arhivistică.
Căutată de securitate, reuşeşte să fugă şi să se ascundă în oraşe de provincie. Acest fapt a determinat
întreruperea studiilor şi la această a doua facultate. După doi ani, Decretul de arestare a tineretului
înscris în partidele istorice şi a soţiilor detinuţilor politici fiind anulat, (soţul, Gil Mănescu, conferenţiar
universitar la Facultatea de Drept, Secretar General al Tineretului Liberal din Partidul Liberal şi ministru
subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, a fost închis pe zece ani la Aiud) şi-a reluat cursurile
universitare. La ambele facultăţi (Drept şi Istorie) a fost ridicat numărul anilor de studii de la 4 la 5 ani. A
reuşit să ia toate examenele într-un timp record (peste 50 la ambele facultăţi).
A intrat cu diploma de onoare de la Facultatea de Istorie ca bibliograf principal la Biblioteca Centrală
de Stat, unde i s-a pus pe masă un contract de carte “Răscoala din 1907”. Dar în anul urmator a fost dată
afară, descoperindu-se că soţul Gil Mănescu este deţinut politic, şi nu rudă cu ministrul comunist Manea
Mănescu, cum răspândise zvonul o colegă de servici. D-ra Eliade, sora lui Mircea Eliade, căci despre ea
este vorba, a contribuit la această acoperire, întrebând-o uneori în public dacă a fost la recepţia “de
aseară”, şi ajutând-o astfel să-şi păstreze un timp postul.
După obţinerea diplomei la Facultatea de Drept a încercat să intre în Colegiul avocaţilor, cerere care i-a
fost respinsă. I s-a oferit un post de procuror pe care l-a refuzat. Prin relaţii personale a reuşit să intre
jurisconsult stagiar la Intreprinderea de Sortare de piei (crude şi împuţite), în cartierul Ferentari.
Relevându-şi valoarea la procesele întreprinderii la Arbitrajul Ministerului Bunurilor de Consum, i s-a
propus postul de consultant arbitral şi apoi consultant şef, unde a funcţionat până la reorganizarea
Ministerului Muncii, când i s-a oferit şi a ocupat postul de consilier juridic, apoi consilier şef, timp de peste
20 de ani.
În anul 1968 s-a recăsătorit cu judecătorul Ioan Silviu Nemţeanu, care a demisionat neputând executa
sentinţele impuse de partid (comunist) şi care a intrat consilier juridic mai întâi în provincie şi apoi în
Bucureşti, după căsătoria cu autoarea. Nimeni, în familia autoarei, nu a fost membru în partidul comunist.
În 1970 li s-a născut unicul fiu, Codruţ. De la naştere i-au dat posibilitatea să înveţe două limbi,
franceza şi româna, apoi germana, şi dragostea pentru lectură şi muzica simfonică. Strădaniile părinţilor
au fost răsplătite din plin.
În 1987 familia a plecat într-o vizită în Canada, unde a rămas şi s-a instalat la Montreal.
Codruţ şi-a continuat studiile colegiale, apoi universitare în biotehnologie şi microbiologie. Au urmat
studii superioare în bussiness administration şi farmacologie. La ora actuală lucrează într-o companie
farmaceutică canadiană.
Autoarea şi soţul ei şi-au continuat preocupările livreşti şi publicistice, devenind membri fondatori a
două reviste româneşti de cultură şi politică, “Luceafărul Românesc” şi “Doina”. Autoarea şi soţul ei au
făcut împreună numeroase călătorii pe patru continente, în dorul călătoriilor în şi din România, mai ales
pe toţi munţii, oraşele şi satele din ţara natală. În primăvara anului 2001 soţul decedează în urma unei
boli grele care a durat doi ani.
O încercare cruntă, după 33 de ani de căsătorie luminoasă, dar … viaţa continuă.
Cariera publicistică :
Debutul Liviei Nemţeanu-Chiriacescu a avut loc la vârsta de 15 ani, cu poezia “Răzvrătire în Ardeal”
publicată în ziarul Ardealul.
A urmat o carieră publicistică efervescentă, cu numeroase apariţii în mai toate ziarele şi revistele din
Bucureşti : Ardealul, Academia, Universul Literar, Luceafărul, Fapta, Poporul, Transilvania Noastră,
Almanahul Femeia, Nea Elas, Universul Copiilor şi altele.
După apariţia a două cărţi de poezii a fost propusă în 1977, cu un dosar excellent de referinţe, pentru
intrarea în Uniunea Scriitorilor din România, acces care i-a fost blocat până în 1989 nefiind membră de
partid, ca şi accesul la publicarea în continuare în periodice.
În vara anului 1987 pleacă cu soţul şi fiul în Canada. Au urmat şi mai numeroase publicaţii în
străinătate. Astfel autoarea a publicat poezii, cronici, schiţe, amintiri, recenzii, articole politice şi istorice,
fără întrerupere din 1989 până în 2006 şi în continuare, în periodicele : “Luceafărul Românesc”, “Doina”,
“Tribuna Noastră”, “Pagini Româneşti” din Montreal, “Cuvântul Românesc” din Hamilton, “Litterae” din
Toronto, “Dorul” din Danemarca.
Debutul editorial :
– “Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, Editura de Stat pentru imprimate şi publicaţii, Bucureşti,
143 pagini.
Volume tipărite :
– “Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, E.S.I.P., Bucureşti, 143 pag., prefaţă de Mircea Tomescu.
– “Ochi de pisică”, poeme, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969; 93 pag.
– “Marele Pan”, poezii, Editura.Cartea Românească, Bucureşti,1973, 120 pag.
– “Amurgul Alb” versuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981, 103 pag.
– “Pământul dinlăuntru”, poeme, Editura Planeta, Bucureşti, 1999, 319 pag.
– “Europa…în autostop”, călătorii, Editura Cartea Românească, Buc., 2001, 334 pag., 45 ilustraţii color.
(Cartea conţine Prima călătorie în vest - Europa : Viena, Salzburg, München, Stuttgart, Frankfurt, Valea
Rinului, Koblenz, Düsseldorf, Bruxelles, Waterloo, Gand, Bruges, Anvers, Rotterdam, Delft, Haga,
Amsterdam, platoul Ardenilor, Stoenkerke, Bretania de nord, Normandia de nord, Bretania de sud,
Vannes, Carnac, Valea Loarei, triunghiul roman Orange, Nîmes, Arles, Avignon, Paris, Geneva.).
– “Europa …în autostop (vol.2) şi restul lumii”, aventuri în călătorii, Ed.Cartea Românească, Buc., 2001,
349 pag., plus 72 ilustraţii color. (Conţine : Italia, sudul Franţei - Camargue, Ţara Bascilor, Spania şi …
restul lumii : Vestul canadian - munţii Stâncoşi – insula Vancouver, Mexic –Yucatan, America –Marele
Canion, Guadelupa, Marocul, Costa Rica).
– “Tierra del Fuego – Fin del Mundo”, călătorii şi aventuri (2001-2005), Editura Muzeul Literaturii Române,
Buc., 2005, 348 pag., plus 124 ilustraţii color. (Conţine : “Paştele în Insula Paştelui – călătorie în buricul
pământului”, “Tierra del Fuego –Fin del Mundo – călătorie la capătul pământului, Argentina, Bolivia”,
“Grecia şi grecii - întâlnire cu intemporalul”, “În Ţara Egiptului - călătorie în antichitate”, “Chile sălbaticul -
sau ţara dintre munţi şi ocean”).
“Parafrazându-l pe Gabriel Liiceanu, ne putem pune şi noi întrebarea: “ce dracu mai e şi cartea asta?
Jurnal nu e, roman nu e, atunci ce e?
Ar fi poate o serie de nuvele, în genul romanului scurt, cu călătorii şi aventuri, cu întâmplări neobişnuite şi
chiar şocante, cu mai multe personaje şi foarte multe dialoguri, cu o documentaţie riguros ştiinţifică care
nu se impune, ci vine acolo unde e chemată.”
Autorul
“Este una din cărţile pe care, odată începută, nu mai poţi s-o laşi din mână”.
Opinia editorului
Referinţe critice :
– Mircea Ciobanu : Referatul editorial la publicarea primei cărţi de poezie “Ochi de pisică” la Editura
pentru literatură., 1968
– Tudor George : “Amurgul alb”, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Ed.Cartea Românească, Bucureşti,
1981, Luceafărul, 10 oct.1981
– Aureliu Goci : Livia Nemţeanu-Chiriacescu “Amurgul alb”, (Ed.Cartea Românească), România Literară,
nr.14, 1 aprilie 1982
– N.Prelipceanu, Călătoria românilor în Europa dinainte de căderea cortinei de fier, “Europa în Autostop”,
2 volume, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, România Liberă, 3 sept.1999
– Magda Ionescu-Ghinea : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Revista
Tribuna Noastră, Montreal, nr.5o, iulie-sept.2005
– Titu Popescu, Editoriale, Doi scriitori de peste ocean, “Pământul dinlăuntru” de Livia Nemţeanu-
Chiriacescu, Revista Dorul din Danemarca, Anul XV, nr.186, oct.2005
– Magda Ionescu-Ghinea, : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Revista
Dorul din Danemarca, Anul XV, nr.186, oct.2005
– Constantin Clisu, “Tierra del Fuego - Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, “Cuvântul
Adevărului”, revistă de spiritualitate ortodoxă şi cultură românească din Edmonton, Canada, vol.VIII, nr.3-
4, 2005, pag.39-40, (dec.2005)
– Denisa Parvete, “Pământul dinlăuntru” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, recenzie, Revista Dorul din
Danemarca, anul XV, nr.191, martie 2006
Extrase din cronici :
Mircea Ciobanu, din Referatul de propunere spre publicare a cărţii “Ochi de pisică”, Editura pentru
literatură, 1968 :”E dificil să încadrezi undeva, într-o anume familie sau modalitate, poezia Liviei
Nemţeanu… poezia unei inteligenţe glaciale, distante. Un sarcasm de excelentă calitate polarizează
sensibilitatea acestei poete ; până şi viselor sale strict feminine, li se aplică acelaşi bici neiertător al
analizei”.
“O poetă care se descoperă în permanenţă, care-şi scrutează propriile gesturi, căutându-le şi
ascunzându-le în acelaşi timp, din pudoare, desigur, determinismele – ca să obţină acel rar şi preţios şi
atât de propriu poeziei, fals determinism.”
Tudor George, Luceafărul, 10 oct.1981 : Livia Nemţeanu-Chiriacescu,”Amurgul alb”, Editura Cartea
Ronânească, 1981 : “Se distinge în cadrul generaţiei noastre printr-o publicistică amplă, recenzii,
reportaje, schiţe şi, mai cu seamă, poezie remarcabilă… care certifică amprenta unei depline maturităţi şi
a unor variate modalităţi de expresie. Abordă cu aplomb rigoarea sonetului, preferând tonul elegiac. O
stenică prospeţime : viguros liric, ci nu feminist. Senzualitate robustă a unor poeme, dar şi extatic, o
adevărată artă poetică.”
Titu Popescu, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct. 2005, Editoriale, Livia Nemţeanu-Chiriacescu,
“Pământul dinlăuntru” : “Doamna Livia Nemţeanu-Chiriacescu obţine bune efecte în comunicarea
metaforică, depăşindu-şi sinceritatea prin artă. …Poeta îşi depăşeşte feminitatea prin cerebralitate şi ia
distanţă faţă de propriile ei mărturisiri. Acest fapt avantajează aranjamentul metaforic … şi nu deranjează
emoţionalitatea.
Magda Ionescu-Ghinea, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct.2005, şi Revista “Tribuna Noastră” de
la Montreal-Canada, nr.50, iul.-sept.2005 : Tierra del Fuego – Fin del Mundo de Livia Nemţeanu-
Chiriacescu : “Sunt călătorii, dar nu sunt note de călătorii. Sunt mai mult decât atât, căci pe fundalul lor se
însăilează întâmplări ciudate, povestiri ce magnetizează cititorul şi îl atrag în hora personajelor care saltă
fără oprire, ca la bătută. Textul e bine scris şi condus, într-un stil personal şi incitant. Autoarea foloseşte
o limbă curată românească, cu cuvinte şi imagini poetice proaspete, neuzate. Vocabularul bogat, cu
multe arhaisme, fără repetiţii, măreşte plăcerea cititorului care pare că-şi cufundă spiritul într-un cristal.
Interesantă este şi construcţia pe două planuri a acestor scrieri, evidentă în Grecia şi grecii, în Egiptul, şi
chiar pe mai multe planuri, ca în capitolul “Chile sălbaticul”. Sunt de reţinut peripeţiile neobişnuite,
şocante, pe care hazardul le aruncă în fiecare din aceste texte, ca o mână răutăcioasă a destinului –
fatum –de la care nu te poţi sustrage. În ultimul capitol survine un “accident” mortal, crimă sau
sinucidere? dilemă la care poliţia intră în scenă.
“Toate aceste povestiri ocazionează autoarei platforma necesară avansării unor păreri personale,
meditaţii, ca în Egiptul, pag. 292 : “M-am întors din această adevărată expediţie micşorată la dimensiunea
unei celule, şi mărită la dimensiunea eternităţii celor ce au fost. Trecem prin seculi cu cucernicie. Ne
refugiem în vară ca-ntr-un anotimp fără maluri, fără început şi fără capăt. Părăsim timpul care trece şi
intrăm în timpul care durează, îl uităm pe Heraclit şi intrăm în universul lui Parmenide, indestructibil,
continuu, nemişcat şi fără sfârşit.”
O voce notabilă în concertul liricii noastre actuale”. (Nicolae Balotă)
“O poetă autentică şi concomitent o exegetă în domeniul bibliografic”. (Mihai Gafiţa)
“Poeziile doamnei Livia Nemţeanu-Chiriacescu mărturisesc un poet adevărat ce trebuie să nu se teamă
de nici o derută, dar nici să nu se ferească de nici o criză a conştiinţei creatoare”. (Ştefan Augustin
Doinaş)
Figurează cu 30 de pagini în lucrarea “Personalităţi române şi faptele lor 1950 – 2000”. vol. XVIII, editor
Constantin Toni Dârţu, Casa de editură Jenus, Iaşi, 2006, 495 pag., prefaţă de academician Cristofor
Simionescu, Dicţionar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Iaşi, în care la
pagina 211 se menţionează :
“Cititorul poate constata că de opera Liviei Nemţeanu-Chiriacescu s-au ocupat şi chiar preocupat mari
personalităţi ale criticii literare."
Cititorii pot cumpăra următoarele cărţi : “Pământul dinlăuntru”, poezii, 319 pagini, $15, şi “Tierra del
Fuego - Fin del Mundo” (Ţara de Foc – la capătul lumii), 348 pagini plus 124 ilustraţii color, $25, direct de
la autoare; celelalte cărţi sunt epuizate.
Coordonate :
Livia Nemţeanu-Chiriacescu
Adresa : 5250 Ave. Gatineau, app. 414, Montreal, Quebec., H3T 1Z9, Canada
Telefon: (514) 738-3553
Adresa E-mail: livianem@videotron.ca
Istoric, avocat, poet, scriitor.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România,
Membră a Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada,
Diplomă acordată de Liga pentru Renaşterea Daciei
pentru excepţionala activitate literară,
Diploma Societăţii Sodalitas Ovidiana
pentru Promovarea Prestigiului Spiritualităţii Literare Româneşti În Canada.
Livia Nemţeanu-Chiriacescu şi-a început cariera publicistică la vârsta de 15 ani, elevă fiind, şi a
continuat-o până în zilele noastre, cu o certă reţinere în perioada comunistă, care i-a blocat un timp
accesul, ca şi dosarul excelent de recomandare pentru intrarea în Uniunea scriitorilor din România.
Acesta i-a fost admis abia în 1990 după căderea comunismului.
Livia Kiriacescu (Kiriacescu în actul de naştere, şi Chiriacescu adoptat de autoare pentru publicaţii) a
urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, înscriindu-se şi activând în Organizaţia Tineretului
Liberal din facultate. A manifestat o rezistenţă mută la presiunea comunistă. La cursul de Materialism
istoric şi dialectic, care avea loc în Aula Mare, ţinea deschisă pe pupitru « Viaţa lui Iisus » de François
Mauriac. La ieşirea din aulă o aştepta ameninţător grupul de studenţi comunişti propagandişti, dar
studenţii liberali au făcut cerc în jurul ei, ajutând-o să scape afară din incinta facultăţii. Incidentul s-a
soldat cu excluderea din facultate ca “duşman al poporului” (cea mai gravă acuzaţie politică) şi afişarea
faptului pe un mare panou pe culoarele facultăţii. S-a înscris imediat la alt examen de admitere sub alt
nume (intervenise prima căsătorie cu Gil Mănescu) la Institutul de Arhivistică, Bibliologie şi Muzeografie
care, considerat burghezo-moşieresc (9 studenţi cu 11 profesori) a fost desfiinţat şi transferat la
Facultatea de Istorie ca Secţia Arhivistică.
Căutată de securitate, reuşeşte să fugă şi să se ascundă în oraşe de provincie. Acest fapt a determinat
întreruperea studiilor şi la această a doua facultate. După doi ani, Decretul de arestare a tineretului
înscris în partidele istorice şi a soţiilor detinuţilor politici fiind anulat, (soţul, Gil Mănescu, conferenţiar
universitar la Facultatea de Drept, Secretar General al Tineretului Liberal din Partidul Liberal şi ministru
subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, a fost închis pe zece ani la Aiud) şi-a reluat cursurile
universitare. La ambele facultăţi (Drept şi Istorie) a fost ridicat numărul anilor de studii de la 4 la 5 ani. A
reuşit să ia toate examenele într-un timp record (peste 50 la ambele facultăţi).
A intrat cu diploma de onoare de la Facultatea de Istorie ca bibliograf principal la Biblioteca Centrală
de Stat, unde i s-a pus pe masă un contract de carte “Răscoala din 1907”. Dar în anul urmator a fost dată
afară, descoperindu-se că soţul Gil Mănescu este deţinut politic, şi nu rudă cu ministrul comunist Manea
Mănescu, cum răspândise zvonul o colegă de servici. D-ra Eliade, sora lui Mircea Eliade, căci despre ea
este vorba, a contribuit la această acoperire, întrebând-o uneori în public dacă a fost la recepţia “de
aseară”, şi ajutând-o astfel să-şi păstreze un timp postul.
După obţinerea diplomei la Facultatea de Drept a încercat să intre în Colegiul avocaţilor, cerere care i-a
fost respinsă. I s-a oferit un post de procuror pe care l-a refuzat. Prin relaţii personale a reuşit să intre
jurisconsult stagiar la Intreprinderea de Sortare de piei (crude şi împuţite), în cartierul Ferentari.
Relevându-şi valoarea la procesele întreprinderii la Arbitrajul Ministerului Bunurilor de Consum, i s-a
propus postul de consultant arbitral şi apoi consultant şef, unde a funcţionat până la reorganizarea
Ministerului Muncii, când i s-a oferit şi a ocupat postul de consilier juridic, apoi consilier şef, timp de peste
20 de ani.
În anul 1968 s-a recăsătorit cu judecătorul Ioan Silviu Nemţeanu, care a demisionat neputând executa
sentinţele impuse de partid (comunist) şi care a intrat consilier juridic mai întâi în provincie şi apoi în
Bucureşti, după căsătoria cu autoarea. Nimeni, în familia autoarei, nu a fost membru în partidul comunist.
În 1970 li s-a născut unicul fiu, Codruţ. De la naştere i-au dat posibilitatea să înveţe două limbi,
franceza şi româna, apoi germana, şi dragostea pentru lectură şi muzica simfonică. Strădaniile părinţilor
au fost răsplătite din plin.
În 1987 familia a plecat într-o vizită în Canada, unde a rămas şi s-a instalat la Montreal.
Codruţ şi-a continuat studiile colegiale, apoi universitare în biotehnologie şi microbiologie. Au urmat
studii superioare în bussiness administration şi farmacologie. La ora actuală lucrează într-o companie
farmaceutică canadiană.
Autoarea şi soţul ei şi-au continuat preocupările livreşti şi publicistice, devenind membri fondatori a
două reviste româneşti de cultură şi politică, “Luceafărul Românesc” şi “Doina”. Autoarea şi soţul ei au
făcut împreună numeroase călătorii pe patru continente, în dorul călătoriilor în şi din România, mai ales
pe toţi munţii, oraşele şi satele din ţara natală. În primăvara anului 2001 soţul decedează în urma unei
boli grele care a durat doi ani.
O încercare cruntă, după 33 de ani de căsătorie luminoasă, dar … viaţa continuă.
Cariera publicistică :
Debutul Liviei Nemţeanu-Chiriacescu a avut loc la vârsta de 15 ani, cu poezia “Răzvrătire în Ardeal”
publicată în ziarul Ardealul.
A urmat o carieră publicistică efervescentă, cu numeroase apariţii în mai toate ziarele şi revistele din
Bucureşti : Ardealul, Academia, Universul Literar, Luceafărul, Fapta, Poporul, Transilvania Noastră,
Almanahul Femeia, Nea Elas, Universul Copiilor şi altele.
După apariţia a două cărţi de poezii a fost propusă în 1977, cu un dosar excellent de referinţe, pentru
intrarea în Uniunea Scriitorilor din România, acces care i-a fost blocat până în 1989 nefiind membră de
partid, ca şi accesul la publicarea în continuare în periodice.
În vara anului 1987 pleacă cu soţul şi fiul în Canada. Au urmat şi mai numeroase publicaţii în
străinătate. Astfel autoarea a publicat poezii, cronici, schiţe, amintiri, recenzii, articole politice şi istorice,
fără întrerupere din 1989 până în 2006 şi în continuare, în periodicele : “Luceafărul Românesc”, “Doina”,
“Tribuna Noastră”, “Pagini Româneşti” din Montreal, “Cuvântul Românesc” din Hamilton, “Litterae” din
Toronto, “Dorul” din Danemarca.
Debutul editorial :
– “Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, Editura de Stat pentru imprimate şi publicaţii, Bucureşti,
143 pagini.
Volume tipărite :
– “Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, E.S.I.P., Bucureşti, 143 pag., prefaţă de Mircea Tomescu.
– “Ochi de pisică”, poeme, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969; 93 pag.
– “Marele Pan”, poezii, Editura.Cartea Românească, Bucureşti,1973, 120 pag.
– “Amurgul Alb” versuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981, 103 pag.
– “Pământul dinlăuntru”, poeme, Editura Planeta, Bucureşti, 1999, 319 pag.
– “Europa…în autostop”, călătorii, Editura Cartea Românească, Buc., 2001, 334 pag., 45 ilustraţii color.
(Cartea conţine Prima călătorie în vest - Europa : Viena, Salzburg, München, Stuttgart, Frankfurt, Valea
Rinului, Koblenz, Düsseldorf, Bruxelles, Waterloo, Gand, Bruges, Anvers, Rotterdam, Delft, Haga,
Amsterdam, platoul Ardenilor, Stoenkerke, Bretania de nord, Normandia de nord, Bretania de sud,
Vannes, Carnac, Valea Loarei, triunghiul roman Orange, Nîmes, Arles, Avignon, Paris, Geneva.).
– “Europa …în autostop (vol.2) şi restul lumii”, aventuri în călătorii, Ed.Cartea Românească, Buc., 2001,
349 pag., plus 72 ilustraţii color. (Conţine : Italia, sudul Franţei - Camargue, Ţara Bascilor, Spania şi …
restul lumii : Vestul canadian - munţii Stâncoşi – insula Vancouver, Mexic –Yucatan, America –Marele
Canion, Guadelupa, Marocul, Costa Rica).
– “Tierra del Fuego – Fin del Mundo”, călătorii şi aventuri (2001-2005), Editura Muzeul Literaturii Române,
Buc., 2005, 348 pag., plus 124 ilustraţii color. (Conţine : “Paştele în Insula Paştelui – călătorie în buricul
pământului”, “Tierra del Fuego –Fin del Mundo – călătorie la capătul pământului, Argentina, Bolivia”,
“Grecia şi grecii - întâlnire cu intemporalul”, “În Ţara Egiptului - călătorie în antichitate”, “Chile sălbaticul -
sau ţara dintre munţi şi ocean”).
“Parafrazându-l pe Gabriel Liiceanu, ne putem pune şi noi întrebarea: “ce dracu mai e şi cartea asta?
Jurnal nu e, roman nu e, atunci ce e?
Ar fi poate o serie de nuvele, în genul romanului scurt, cu călătorii şi aventuri, cu întâmplări neobişnuite şi
chiar şocante, cu mai multe personaje şi foarte multe dialoguri, cu o documentaţie riguros ştiinţifică care
nu se impune, ci vine acolo unde e chemată.”
Autorul
“Este una din cărţile pe care, odată începută, nu mai poţi s-o laşi din mână”.
Opinia editorului
Referinţe critice :
– Mircea Ciobanu : Referatul editorial la publicarea primei cărţi de poezie “Ochi de pisică” la Editura
pentru literatură., 1968
– Tudor George : “Amurgul alb”, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Ed.Cartea Românească, Bucureşti,
1981, Luceafărul, 10 oct.1981
– Aureliu Goci : Livia Nemţeanu-Chiriacescu “Amurgul alb”, (Ed.Cartea Românească), România Literară,
nr.14, 1 aprilie 1982
– N.Prelipceanu, Călătoria românilor în Europa dinainte de căderea cortinei de fier, “Europa în Autostop”,
2 volume, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, România Liberă, 3 sept.1999
– Magda Ionescu-Ghinea : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Revista
Tribuna Noastră, Montreal, nr.5o, iulie-sept.2005
– Titu Popescu, Editoriale, Doi scriitori de peste ocean, “Pământul dinlăuntru” de Livia Nemţeanu-
Chiriacescu, Revista Dorul din Danemarca, Anul XV, nr.186, oct.2005
– Magda Ionescu-Ghinea, : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Revista
Dorul din Danemarca, Anul XV, nr.186, oct.2005
– Constantin Clisu, “Tierra del Fuego - Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, “Cuvântul
Adevărului”, revistă de spiritualitate ortodoxă şi cultură românească din Edmonton, Canada, vol.VIII, nr.3-
4, 2005, pag.39-40, (dec.2005)
– Denisa Parvete, “Pământul dinlăuntru” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, recenzie, Revista Dorul din
Danemarca, anul XV, nr.191, martie 2006
Extrase din cronici :
Mircea Ciobanu, din Referatul de propunere spre publicare a cărţii “Ochi de pisică”, Editura pentru
literatură, 1968 :”E dificil să încadrezi undeva, într-o anume familie sau modalitate, poezia Liviei
Nemţeanu… poezia unei inteligenţe glaciale, distante. Un sarcasm de excelentă calitate polarizează
sensibilitatea acestei poete ; până şi viselor sale strict feminine, li se aplică acelaşi bici neiertător al
analizei”.
“O poetă care se descoperă în permanenţă, care-şi scrutează propriile gesturi, căutându-le şi
ascunzându-le în acelaşi timp, din pudoare, desigur, determinismele – ca să obţină acel rar şi preţios şi
atât de propriu poeziei, fals determinism.”
Tudor George, Luceafărul, 10 oct.1981 : Livia Nemţeanu-Chiriacescu,”Amurgul alb”, Editura Cartea
Ronânească, 1981 : “Se distinge în cadrul generaţiei noastre printr-o publicistică amplă, recenzii,
reportaje, schiţe şi, mai cu seamă, poezie remarcabilă… care certifică amprenta unei depline maturităţi şi
a unor variate modalităţi de expresie. Abordă cu aplomb rigoarea sonetului, preferând tonul elegiac. O
stenică prospeţime : viguros liric, ci nu feminist. Senzualitate robustă a unor poeme, dar şi extatic, o
adevărată artă poetică.”
Titu Popescu, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct. 2005, Editoriale, Livia Nemţeanu-Chiriacescu,
“Pământul dinlăuntru” : “Doamna Livia Nemţeanu-Chiriacescu obţine bune efecte în comunicarea
metaforică, depăşindu-şi sinceritatea prin artă. …Poeta îşi depăşeşte feminitatea prin cerebralitate şi ia
distanţă faţă de propriile ei mărturisiri. Acest fapt avantajează aranjamentul metaforic … şi nu deranjează
emoţionalitatea.
Magda Ionescu-Ghinea, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct.2005, şi Revista “Tribuna Noastră” de
la Montreal-Canada, nr.50, iul.-sept.2005 : Tierra del Fuego – Fin del Mundo de Livia Nemţeanu-
Chiriacescu : “Sunt călătorii, dar nu sunt note de călătorii. Sunt mai mult decât atât, căci pe fundalul lor se
însăilează întâmplări ciudate, povestiri ce magnetizează cititorul şi îl atrag în hora personajelor care saltă
fără oprire, ca la bătută. Textul e bine scris şi condus, într-un stil personal şi incitant. Autoarea foloseşte
o limbă curată românească, cu cuvinte şi imagini poetice proaspete, neuzate. Vocabularul bogat, cu
multe arhaisme, fără repetiţii, măreşte plăcerea cititorului care pare că-şi cufundă spiritul într-un cristal.
Interesantă este şi construcţia pe două planuri a acestor scrieri, evidentă în Grecia şi grecii, în Egiptul, şi
chiar pe mai multe planuri, ca în capitolul “Chile sălbaticul”. Sunt de reţinut peripeţiile neobişnuite,
şocante, pe care hazardul le aruncă în fiecare din aceste texte, ca o mână răutăcioasă a destinului –
fatum –de la care nu te poţi sustrage. În ultimul capitol survine un “accident” mortal, crimă sau
sinucidere? dilemă la care poliţia intră în scenă.
“Toate aceste povestiri ocazionează autoarei platforma necesară avansării unor păreri personale,
meditaţii, ca în Egiptul, pag. 292 : “M-am întors din această adevărată expediţie micşorată la dimensiunea
unei celule, şi mărită la dimensiunea eternităţii celor ce au fost. Trecem prin seculi cu cucernicie. Ne
refugiem în vară ca-ntr-un anotimp fără maluri, fără început şi fără capăt. Părăsim timpul care trece şi
intrăm în timpul care durează, îl uităm pe Heraclit şi intrăm în universul lui Parmenide, indestructibil,
continuu, nemişcat şi fără sfârşit.”
O voce notabilă în concertul liricii noastre actuale”. (Nicolae Balotă)
“O poetă autentică şi concomitent o exegetă în domeniul bibliografic”. (Mihai Gafiţa)
“Poeziile doamnei Livia Nemţeanu-Chiriacescu mărturisesc un poet adevărat ce trebuie să nu se teamă
de nici o derută, dar nici să nu se ferească de nici o criză a conştiinţei creatoare”. (Ştefan Augustin
Doinaş)
Figurează cu 30 de pagini în lucrarea “Personalităţi române şi faptele lor 1950 – 2000”. vol. XVIII, editor
Constantin Toni Dârţu, Casa de editură Jenus, Iaşi, 2006, 495 pag., prefaţă de academician Cristofor
Simionescu, Dicţionar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Iaşi, în care la
pagina 211 se menţionează :
“Cititorul poate constata că de opera Liviei Nemţeanu-Chiriacescu s-au ocupat şi chiar preocupat mari
personalităţi ale criticii literare."
Cititorii pot cumpăra următoarele cărţi : “Pământul dinlăuntru”, poezii, 319 pagini, $15, şi “Tierra del
Fuego - Fin del Mundo” (Ţara de Foc – la capătul lumii), 348 pagini plus 124 ilustraţii color, $25, direct de
la autoare; celelalte cărţi sunt epuizate.
Coordonate :
Livia Nemţeanu-Chiriacescu
Adresa : 5250 Ave. Gatineau, app. 414, Montreal, Quebec., H3T 1Z9, Canada
Telefon: (514) 738-3553
Adresa E-mail: livianem@videotron.ca
 |
| |
 |
| |
 |
| |
 |
| |
 |
| |
 |
| |
 |
|
